Sarbatori fericite!
latest posts on dcBLOG:
Descrierea traseului din Azuga pana la cabana Diham, pe valea Grecului. Apoi o noapte singuratica intr'o stanulita ingropata in zapada si... doua zile de initiere in alpinism invernal. Plus avalansa de pe tort. Autor si calator: dcb Vali.
Azi ma simt atat de singur, am sufletul pustiu. Fara sa vorbim, fara sa iti aud vocea mai mult, ma simt foarte pierdut, ratacit, racit, trist, insignifiant... M'am gandit la ce reprezinti tu pentru mine si am ajuns la urmatoarea concluzie: nu am cuvinte extraordinare sau expresii sa iti explic, dar stiu ca fara tine ma simt ca acum si cu tine ma simt implinit, intreg, ma simt ca si cum nu mi'ar mai trebui nimic. TE IUBESC ENORM de mult viatza mea.
In Romania se incalca aproape toate drepturile fundamentale ale omului. Dintre aceste abuzuri comise, in definitiv, impotriva democratiei, as enumera:
1)incalcarea dreptului la libera circulatie: mai multe autocare cu fani olteni au incercat sa intre in Bucuresti pentru meciul Dinamo - Craiova dar, cetatenilor respectivi, le'a fost interzisa intrarea in capitala din motive doar de militieni cunoscute
2) ingradirea exprimarii libere de idei
3)ingradirea accesului liber la cultura - punct asupra caruia voi reveni
4)nerespectarea prezumtiei de nevinovatie
5)lista poate continua dar, din lipsa de spatiu, ma opresc aici.
Si, cum am spus, in cele ce urmeaza, voi explica de ce cred, dupa umila mea parere, si nefiind jurist, ca in tara noastra nu se respecta dreptul fundamental al omului de a avea acces liber la cultura. Pai cum sa fie respectat acest drept cata vreme nu pot studia, desi nu sunt nici istoric, Mein Kampf, doar pentru cultura mea generala? Si asta pentru ca raspandirea de materiale cu caracter fascist este interzisa si se pedepseste conform legii. Deci, logic, librariile nu pot comercializa respectiva carte... Insa, asta e doar un aspect. As vrea sa stiu de ce sunt interzise in Romania carti ca: Protocoalele inteleptilor sionului , Caietele lui Turner - roman care a aparut cu sase zile inainte de insangeratul 11 septembrie in care au cazut cele doua turnuri in New York, carte in care era vorba de un scenariu similar celui petrecut in realitate. Dupa atentat, serviciile secrete americane spuneau ca nu le'a oferit nimeni un astfel de scenariu..., Caracatita mondialista este adevaratul antihrist. De asemenea, as vrea sa stiu care sunt cenzorii care interzic astfel de carti care, in continuare, sunt confiscate abuziv de catre organele de represiune democratica. Astfel de carti au fost confiscate din biblioteca personala a unui prieten de'al meu care este preot al Domnului Iisus Hristos si care locuieste in Sibiu, dar, si din biblioteca personala a unuia dintre tinerii de la Costesti, care are domiciliul in Cluj... Cei doi nu se cunosc dar, se pare ca au in comun aceeasi represiune a militienilor trepadusi ai fostului regim neocomunist al PSD.
Mentionez aici ca nu sunt rasist, xenofob si nici fascist. S'ar putea ca, in urma acestei postari, sa mi se interzica accesul pe net, asa ca, mai cititi odata tot si inca repede...
P.S: Nu cred si n'am crezut niciodata in teorii conspirationiste. Dar, cel putin in cazul confiscarii de carti, parca prea merg toate dupa acelasi tipar sau e doar ura militienilor impotriva intelectualilor?!!! Pot avea orice probleme cu legea si voi raspunde in fata instantei dar, nu'mi luati cartile!!!!!!
1)incalcarea dreptului la libera circulatie: mai multe autocare cu fani olteni au incercat sa intre in Bucuresti pentru meciul Dinamo - Craiova dar, cetatenilor respectivi, le'a fost interzisa intrarea in capitala din motive doar de militieni cunoscute
2) ingradirea exprimarii libere de idei
3)ingradirea accesului liber la cultura - punct asupra caruia voi reveni
4)nerespectarea prezumtiei de nevinovatie
5)lista poate continua dar, din lipsa de spatiu, ma opresc aici.
Si, cum am spus, in cele ce urmeaza, voi explica de ce cred, dupa umila mea parere, si nefiind jurist, ca in tara noastra nu se respecta dreptul fundamental al omului de a avea acces liber la cultura. Pai cum sa fie respectat acest drept cata vreme nu pot studia, desi nu sunt nici istoric, Mein Kampf, doar pentru cultura mea generala? Si asta pentru ca raspandirea de materiale cu caracter fascist este interzisa si se pedepseste conform legii. Deci, logic, librariile nu pot comercializa respectiva carte... Insa, asta e doar un aspect. As vrea sa stiu de ce sunt interzise in Romania carti ca: Protocoalele inteleptilor sionului , Caietele lui Turner - roman care a aparut cu sase zile inainte de insangeratul 11 septembrie in care au cazut cele doua turnuri in New York, carte in care era vorba de un scenariu similar celui petrecut in realitate. Dupa atentat, serviciile secrete americane spuneau ca nu le'a oferit nimeni un astfel de scenariu..., Caracatita mondialista este adevaratul antihrist. De asemenea, as vrea sa stiu care sunt cenzorii care interzic astfel de carti care, in continuare, sunt confiscate abuziv de catre organele de represiune democratica. Astfel de carti au fost confiscate din biblioteca personala a unui prieten de'al meu care este preot al Domnului Iisus Hristos si care locuieste in Sibiu, dar, si din biblioteca personala a unuia dintre tinerii de la Costesti, care are domiciliul in Cluj... Cei doi nu se cunosc dar, se pare ca au in comun aceeasi represiune a militienilor trepadusi ai fostului regim neocomunist al PSD.
Mentionez aici ca nu sunt rasist, xenofob si nici fascist. S'ar putea ca, in urma acestei postari, sa mi se interzica accesul pe net, asa ca, mai cititi odata tot si inca repede...
P.S: Nu cred si n'am crezut niciodata in teorii conspirationiste. Dar, cel putin in cazul confiscarii de carti, parca prea merg toate dupa acelasi tipar sau e doar ura militienilor impotriva intelectualilor?!!! Pot avea orice probleme cu legea si voi raspunde in fata instantei dar, nu'mi luati cartile!!!!!!
Pentru voi femei dragi si minunate.... un gand.... mereu acelasi.. un gand bun si vesnic! sa fiti iubite asa cum de fapt meritati.. sa fiti admirate si pretuite pentru ceea ce aduceti secunda de secunda pe acest pamant si cel mai important... MIRACOLUL VIETII, PRUNCII. va imbratisez cu mare drag pe toate, si nu in ultimul rand bunele mele prietene. MA GANDESC ADESEA LA VOI......
Hmm.. a venit primavara..
Ganduri noi?
Sperante?
Planuri?
Neah.. vreau doar sa termin ce am inceput!
I wanna feel alive again, gata fara amorteala, somnolenta.. etc!
Sau daca nu, vreau macar sa raman cu impresia ca e vara si sa fac tampenii ca vara trecuta, si pentru mine ar fi suficient!
Ganduri noi?
Sperante?
Planuri?
Neah.. vreau doar sa termin ce am inceput!
I wanna feel alive again, gata fara amorteala, somnolenta.. etc!
Sau daca nu, vreau macar sa raman cu impresia ca e vara si sa fac tampenii ca vara trecuta, si pentru mine ar fi suficient!
Nu mai stiu cand a inceput totul.. Probabil atunci cand mirosul de mancare gatita, turte la cuptor si alte bunatati incepusera sa ma traga de nas spre casa bunicilor inca din autobuz. Desi un autobuz infect de pe vremea Raposatului era singurul mijloc de transport, plin de oameni murdari, dar muncitori, care isi faceau altar viselor unei vieti mai bune si lipsite de probleme, ruta Bucuresti-Raca se facea parca de fiecare data tot mai scurta. Stiam ca la capat de linie il voi gasi mereu pe bunicul, vesnic primitor cu ale lui brate deschise si zambet larg.
Fata ii era palida, desi statea 90 % din timp afara in soare trebaluind Dumnezeu stie ce si cum putea pentru ca daca nu le facem acum, maine nu o sa mai avem timp. Suferea de reumatism, transmis genetic de la mama lui si mergea mai mult aplecat decat drept. Abia daca il vedeam la varsta aceea inaltandu'-se in dreptul soarelui, stergandu'si fruntea de sudoare. Pe'atunci inca nu folosea bastonul ca mijloc de deplasare.
Ridurile de pe fata isi spuneau istoria vietii. Nu puteai sa gasesti o bucata de piele curata, dar pupicurile lui pe obraz parca erau coborate din rai. Si atunci aveam doar 4 ani.
Timpul a trecut, dar senzatia de a fi cu bunicii si matusile sub acelasi acoperis inspira siguranta si caldura. Verile incepusem sa mi le petrec integral la tara, iar pepenii reci, rosiile crescute in gradina si apa din butoi incalzita la soare parca alungau orice problema. Dar el ramanea mereu la fel. Asta pana cand starea lui de sanatate a inceput sa se deterioreze din ce in ce mai mult.
Pastilele nu mai erau asezate in cutii, ci in pungi. Se adunasera atat de multe incat tabelul era indispensabil. Dar tot mai era loc de un mic sprit care sa ii stearga jegaraia din gat.
Au inceput fiecare sa plece prin lume. A mai ramas o matusa care sa aiba grija de bunici. Restul 3 au plecat, lasand in urma durerea parintilor. Despartirile erau tot mai grele iar singuratatea se resimtea tot mai mult. Probabil si din cauza asta au inceput sa se inmulteasca pungile de medicamente.
De'acum incepusem sa merg singur la tara. La 13 ani deja stiam satul ala micut mai bine decat orasul in care stateam 9 luni pe an. Iar bunicul mi se parea din ce in ce mai batran.
La 16 ani am plecat si eu. Am tinut inca legatura prin telefon. Plangea la receptor de dor, de dureri, de probleme.. si nimeni nu putea face mai nimic.
Am venit la tara dupa 2 ani de zile. Nu implinisem nici 18 ani. In pofida tuturor intamplarilor in tot acest timp, momentul cand l'am luat in brate si el m'a pupat pe unde a apucat a fost cel mai frumos cadou din viata mea. I se vedea fericirea in ochi. Ii sclipeau cu asa putere incat facea invidie Soarelui. A pus ca de fiecare data tot ce avea mai bun pe masa, m'a tratat nu ca pe un nepot, ci ca pe fiul risipitor care tocmai s'a intors acasa dupa un drum lung in necunoscut, primejdios si arid. Dar biletul avea atermen de valabilitate...
Dupa alti 2 ani, a venit vremea sa ma intorc iar la bunicul. Era de nerecunoscut. Sacosele cu pastile erau pline ochi. Era din ce in ce mai slabit, mai bolnav, mai trist.. si cu lacrimi in ochi. Si toti eram asa de departe....
A aparut ocazia sa ajung mai devreme la tara. Nunta matusii mele a fost un prilej de bucurie, de schimbare. Am dansat cu bunicul pentru prima data in 20 ani de zile. Era radiant, dar totodata stia ca va ramane singur. Insa in costumul lui nou-nout, freza lui trendy, un singur lucru conta: familia. Insa biletul iar a avut termen de valabilitate... si nu mi'as fi imaginat niciodata ca va fi ultima noastra intalnire...
21 septembrie 2009: toate functiile vitale sunt date peste cap si intra in coma din cauza unui atac cerebral. Telefonul suna in continuu. Am venit de urgenta. Desi starea lui era terminala, toti ne asteptam sa il gasim macar in viata.
Plecati din Bucuresti, toate parca erau in contra noastra: autobuzul a avut intarziere de 20 minute, pe strada se circula cu 25 km/h. Trenul spre Pitesti: intarziere 30 minute. 2 opriri intre statii de cate 15 minute fiecare. La 10 minute de Pitesti am primit telefonul de care toti se temeau, dar totodata il asteptam: la 9:10 dimineata, bunicul isi daduse ultimul rasuflu..
22 septembrie 2009: Ajungem in sfarsit la Betegi...cu sicriul in portbagaj. Am blestemat cu totii vremea rea... am plans cu totii la capataiul lui... Au venit frati din Brasov, surori bolnave care abia puteau sa se miste din pat, rude de tot soiul. Dar nimeni nu a reusit sa isi stapaneasca lacrimile macar o clipa. Iar afara ploua... si batea vantul..
24 septembrie 2009: De dimineata a avut loc slujba. Cerul s'a inseninat imediat. Nu mai ploua. Nu mai batea vantul. Soarele era sus pe cer si parca incerca sa ne aline pe toti. La 3:10, s'a pus peste sicriul bunicului prima lopata de pamant aruncata nepasator de groparii care isi faceau doar meseria. Si odata cu acea lopata, am realizat cu totii ca... nu mai este cale de intoarcere.
La numai 66 de ani, Dragomir Marin, sot devotat, tata a 4 fete si bunic a 8 nepoti si nepoate s'a stins din viata lasand in urma grijile, bolile, chinul si suferinta. Nu ne'a mai afectat moartea, ci faptul ca acum, in sfarsit, apuca sa se odihneasca cum se cuvine.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!
Fata ii era palida, desi statea 90 % din timp afara in soare trebaluind Dumnezeu stie ce si cum putea pentru ca daca nu le facem acum, maine nu o sa mai avem timp. Suferea de reumatism, transmis genetic de la mama lui si mergea mai mult aplecat decat drept. Abia daca il vedeam la varsta aceea inaltandu'-se in dreptul soarelui, stergandu'si fruntea de sudoare. Pe'atunci inca nu folosea bastonul ca mijloc de deplasare.
Ridurile de pe fata isi spuneau istoria vietii. Nu puteai sa gasesti o bucata de piele curata, dar pupicurile lui pe obraz parca erau coborate din rai. Si atunci aveam doar 4 ani.
Timpul a trecut, dar senzatia de a fi cu bunicii si matusile sub acelasi acoperis inspira siguranta si caldura. Verile incepusem sa mi le petrec integral la tara, iar pepenii reci, rosiile crescute in gradina si apa din butoi incalzita la soare parca alungau orice problema. Dar el ramanea mereu la fel. Asta pana cand starea lui de sanatate a inceput sa se deterioreze din ce in ce mai mult.
Pastilele nu mai erau asezate in cutii, ci in pungi. Se adunasera atat de multe incat tabelul era indispensabil. Dar tot mai era loc de un mic sprit care sa ii stearga jegaraia din gat.
Au inceput fiecare sa plece prin lume. A mai ramas o matusa care sa aiba grija de bunici. Restul 3 au plecat, lasand in urma durerea parintilor. Despartirile erau tot mai grele iar singuratatea se resimtea tot mai mult. Probabil si din cauza asta au inceput sa se inmulteasca pungile de medicamente.
De'acum incepusem sa merg singur la tara. La 13 ani deja stiam satul ala micut mai bine decat orasul in care stateam 9 luni pe an. Iar bunicul mi se parea din ce in ce mai batran.
La 16 ani am plecat si eu. Am tinut inca legatura prin telefon. Plangea la receptor de dor, de dureri, de probleme.. si nimeni nu putea face mai nimic.
Am venit la tara dupa 2 ani de zile. Nu implinisem nici 18 ani. In pofida tuturor intamplarilor in tot acest timp, momentul cand l'am luat in brate si el m'a pupat pe unde a apucat a fost cel mai frumos cadou din viata mea. I se vedea fericirea in ochi. Ii sclipeau cu asa putere incat facea invidie Soarelui. A pus ca de fiecare data tot ce avea mai bun pe masa, m'a tratat nu ca pe un nepot, ci ca pe fiul risipitor care tocmai s'a intors acasa dupa un drum lung in necunoscut, primejdios si arid. Dar biletul avea atermen de valabilitate...
Dupa alti 2 ani, a venit vremea sa ma intorc iar la bunicul. Era de nerecunoscut. Sacosele cu pastile erau pline ochi. Era din ce in ce mai slabit, mai bolnav, mai trist.. si cu lacrimi in ochi. Si toti eram asa de departe....
A aparut ocazia sa ajung mai devreme la tara. Nunta matusii mele a fost un prilej de bucurie, de schimbare. Am dansat cu bunicul pentru prima data in 20 ani de zile. Era radiant, dar totodata stia ca va ramane singur. Insa in costumul lui nou-nout, freza lui trendy, un singur lucru conta: familia. Insa biletul iar a avut termen de valabilitate... si nu mi'as fi imaginat niciodata ca va fi ultima noastra intalnire...
21 septembrie 2009: toate functiile vitale sunt date peste cap si intra in coma din cauza unui atac cerebral. Telefonul suna in continuu. Am venit de urgenta. Desi starea lui era terminala, toti ne asteptam sa il gasim macar in viata.
Plecati din Bucuresti, toate parca erau in contra noastra: autobuzul a avut intarziere de 20 minute, pe strada se circula cu 25 km/h. Trenul spre Pitesti: intarziere 30 minute. 2 opriri intre statii de cate 15 minute fiecare. La 10 minute de Pitesti am primit telefonul de care toti se temeau, dar totodata il asteptam: la 9:10 dimineata, bunicul isi daduse ultimul rasuflu..
22 septembrie 2009: Ajungem in sfarsit la Betegi...cu sicriul in portbagaj. Am blestemat cu totii vremea rea... am plans cu totii la capataiul lui... Au venit frati din Brasov, surori bolnave care abia puteau sa se miste din pat, rude de tot soiul. Dar nimeni nu a reusit sa isi stapaneasca lacrimile macar o clipa. Iar afara ploua... si batea vantul..
24 septembrie 2009: De dimineata a avut loc slujba. Cerul s'a inseninat imediat. Nu mai ploua. Nu mai batea vantul. Soarele era sus pe cer si parca incerca sa ne aline pe toti. La 3:10, s'a pus peste sicriul bunicului prima lopata de pamant aruncata nepasator de groparii care isi faceau doar meseria. Si odata cu acea lopata, am realizat cu totii ca... nu mai este cale de intoarcere.
La numai 66 de ani, Dragomir Marin, sot devotat, tata a 4 fete si bunic a 8 nepoti si nepoate s'a stins din viata lasand in urma grijile, bolile, chinul si suferinta. Nu ne'a mai afectat moartea, ci faptul ca acum, in sfarsit, apuca sa se odihneasca cum se cuvine.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!!!
daca as putea ca sa intorcfirul vietii de pe roata,
din ghiocei m'as apuca sa torc
alb safir, scantei sa scoata
dar nu pot...
n'am ce sa'ti daruiesc;
in atatia ani de zile
doar in rubine daltuiesc
aprecieri, sunt prea umile
pentru tine...
eu in cristale n'am sa ingan
simtiri ce maine se vor trece,
caci peste ani tot ce raman
sunt clipe si o mult prea rece
amintire...
Am doar 3 minute sa te conving, esti singura pe care o vreau si nu ma las, poti paria pe asta, lasa'l pe iubitul tau, te iubesc si nu'mi ajunge sa te am doar ca amica.
Si daca as reusi sa descriu, ceea ce simt in realitate, stiu ca o suta de fraze nu sunt la fel,
unica ce valoreaza mult, si pentru care sunt in stare sa fac orice pacat, singura care si'a cerut scuze cand a stiut ca a gresit!!!
Iubesc cand te impotrivesti, cand faci misto de mine de felul in care ma imbrac, zambetul tau ma fascineaza...magia primului sarut in parcul ala, mai stii?!
Esti imprevizibila si inteligenta, nu tipa clasica care arata bn dar in cap nu are nimic, te visez goala, nu ascund, esti cea mai sexy pasiune care mi'o ofera lumea asta!!!
Iubesc cand vorbesti ca un copil, si imi povestesti ce combinatii ai facut tu cu o zi inainte, si iubitul tau ce pierde....e cu o fata fermecatoare si nu'si da seama!
Ajunge doar o data sa privesti in ochi pentru a intelege ca o necunoscuta o sa fie persoana care te intereseaza enorm,
iubesc sinceritatea ta ce uneori ma demonteaza, asculta, nu pot sa spun c'o sa fiu cel mai bun, de asta te rog de pe acum sa ierti fiecare greseala a mea...
Si stiu ca tu nu te increzi usor in alte persoane, iti cer doar un pic de incredere sa vezi ca eu nu vreau acelasi lucru ca altii!!!
Si nu suport cand devii nervoasa, stiu ca certe experiente ale tale te'au facut dura...
dar eu am nevoie sa te simt mai aproape, strans ca sa nu ma simt la fel ca cei ce nu stiu sa te admire, strans ca sa nu te pierd, strans ca sa'ti spun ca te iubesc, mai strans pentru zilele ce ne vor tine departe!!!!
Vreau doar sa iei o decizie, am obosit sa'mi fac iluzii ca mi'e bine in situatia asta!!!!
Stii!? te vreau si n'o sa ma las,
Doar 3 minute e timpul pe care il am,
Spune'mi c'o sa'l lasi pentru mine,
Un pic cu timpul....dar n'o sa ma las!!
Si daca as reusi sa descriu, ceea ce simt in realitate, stiu ca o suta de fraze nu sunt la fel,
unica ce valoreaza mult, si pentru care sunt in stare sa fac orice pacat, singura care si'a cerut scuze cand a stiut ca a gresit!!!
Iubesc cand te impotrivesti, cand faci misto de mine de felul in care ma imbrac, zambetul tau ma fascineaza...magia primului sarut in parcul ala, mai stii?!
Esti imprevizibila si inteligenta, nu tipa clasica care arata bn dar in cap nu are nimic, te visez goala, nu ascund, esti cea mai sexy pasiune care mi'o ofera lumea asta!!!
Iubesc cand vorbesti ca un copil, si imi povestesti ce combinatii ai facut tu cu o zi inainte, si iubitul tau ce pierde....e cu o fata fermecatoare si nu'si da seama!
Ajunge doar o data sa privesti in ochi pentru a intelege ca o necunoscuta o sa fie persoana care te intereseaza enorm,
iubesc sinceritatea ta ce uneori ma demonteaza, asculta, nu pot sa spun c'o sa fiu cel mai bun, de asta te rog de pe acum sa ierti fiecare greseala a mea...
Si stiu ca tu nu te increzi usor in alte persoane, iti cer doar un pic de incredere sa vezi ca eu nu vreau acelasi lucru ca altii!!!
Si nu suport cand devii nervoasa, stiu ca certe experiente ale tale te'au facut dura...
dar eu am nevoie sa te simt mai aproape, strans ca sa nu ma simt la fel ca cei ce nu stiu sa te admire, strans ca sa nu te pierd, strans ca sa'ti spun ca te iubesc, mai strans pentru zilele ce ne vor tine departe!!!!
Vreau doar sa iei o decizie, am obosit sa'mi fac iluzii ca mi'e bine in situatia asta!!!!
Stii!? te vreau si n'o sa ma las,
Doar 3 minute e timpul pe care il am,
Spune'mi c'o sa'l lasi pentru mine,
Un pic cu timpul....dar n'o sa ma las!!
